Registrul de venituri al orasului Cluj din 1453 a repartizat mestesugarii in cetate astfel: 6 % croitori; 4 % cizmari-pantofari; 2,64 % fierari; 2 % tolbari; 1,5 % arcari; 1,3% sagetari si 0,17 % scutari, din cca 4500-4800 de platitori de impozite.
Un aparator si sustinator al breslelor mestesugaresti a fost Matei Corvin, rege al Ungariei intre 1458 si 1490, el acordand o serie de 41 de privilegii localitatii sale natale, aparand-o in conflictele cu asezarile din jur. Matei Corvin este preocupat in mod deosebit de incurajarea dezvoltarii orasului Cluj, emitand intre 1458-1490 un numar de 41 de privilegii acordate localitatii. De asemenea, sprijina orasul in conflictele pe care le are cu reprezentantii bisericii si marii nobili.

In randul oamenilor care au contribuit la inflorirea economica a Clujului se numara si un carturar sas, nascut la Sibiu, Gáspár Heltai, care a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cartile pe care le-a tiparit, dar si la modernizarea orasului, care avea sa intretina o tipografie, o baie publica, o fabrica de hartie si una de bere.
Dezvoltarea comertului a fost in mare masura stimulata de faptul ca in 1446 a fost infiintat un atelier de monetarie la Cluj, iar producatorii de aur si argint au fost incurajati sa produca metalele pretioase in oras pentru baterea monedelor. Negustorii, militarii, meseriasii, oamenii de cultura, arta, spirit colindau si intretineau stranse legaturi cu tarile din vestul Europei; multi invatau in universitatile vieneze, italiene.

La sfarsitul sec. XVII, cetatea s-a transformat in capitala Transilvaniei, numarand 10 660 de locuitori. Acest fapt a condus atat la modernizarea orasului, cat si la sporirea numarului de locuitori romani. In 1848, miscarile revolutionare cuprind si Clujul. Orasul va adaposti tratativele dintre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac pentru unirea revolutiei romane cu cea maghiara. Mai tarziu, Clujul a devenit unul dintre cele sase districte militare transilvanene, administrand un teritoriu de 400 000 de locuitori.

A doua jumatate a secolului al XVIII-lea este marcata de un eveniment de o importanta majora pentru dezvoltarea culturala a Clujului si totodata, a intelectualilor clujeni - construirea cladirii centrale a Universitatii „Francisc Iosif”. Redenumita astazi Universitatea „Babes-Bolyai” (UBB), aceasta numara in 2005 peste 45500 de studenti si 1700 de cadre didactice, fiind cea mai mare si mai complexa universitate din tara.

Dezvoltarea culturala si arhitecturala a Clujului continua la inceputul secolului XX cu ridicarea unor cladiri precum Liceul Unitarian, Opera Romana, Palatul de Justitie, Primaria, Palatul de Finante, etc.

Populatia orasului a oscilat in ultimii ani in jurul cifrei de 300 000 de locuitori. Conform ultimului comunicat al Institutului National de Statistica, orasul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populatie de 306 474 locuitori, fiind al patrulea ca populatie din Romania dupa Bucuresti, Timisoara si Iasi. Cluj-Napoca s-a dezvoltat d.p.d.v. demografic mai ales in secolul al XX-lea, in decurs de 100 de ani crescand de peste 5 ori ca numar de locuitori. Cresterea demografica din cea de a doua jumatate a secolului al XX-lea se datoreaza in mare parte asezarii in localitate a populatiei din mediile rurale adiacente.

In Cluj-Napoca, majoritatea populatiei este de etnie romana (79,46%), existand totodata o importanta minoritate maghiara (18,86%). Pe langa romani si maghiari, in oras locuiesc si comunitati tiganesti (0,96%), germane (0,22%) si ebraice (0,07%).